|
dori
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 995
|
|
"In perioada de maxima dezvoltare a dafniilor, unii crescatori recolteaza cantitati mari de purici de balta pe care ii usuca la soare pe fasii de nailon, intinse pe rame de lemn, sau tepuse de lemn infipte in pamant. Este bine ca intre pamant si panza de tifon sa existe un spatiu liber de 0,5 m., necesar unei bune uscari si ventilatii.
Dafniile bine uscate se sfarama usor in particule mici si au o culoare alb-galbuie, pe cata vreme dafniile neuscate bine, prezinta cocoloase si au o culoare negricioasa. Dafniile nepreparate bine, sunt toxice si total contraindicate pentru hrana pestilor. Puricii de balta recoltati in stare vie pentru hrana pestilor, se introduc in hidrobidoane, care de fapt sunt niste bidoane din tabla cu fund plat, mai mult late decat inalte si izolate termic cu panza de sac sau hartie. Se mai transporta dafniile si in pungi de polietilena, insa numai pe distante scurte, si, protejate din punct de vedere termic. Dafniile recoltate se rastoarna intr-un lighean de plastic si se depoziteaza intr-un loc mai racoros (chiar in frigider). Inainte de a le da ca hrana pestilor, dafniile se spala bine cu apa de canal, intr-o sita deasa.
La recoltara dafniilor vii din balti, vom tine cont de faptul ca ele se adapostesc mai frecvent sub malul din directia in care bate vantul. Se pot realiza si culturi de dafnii vii, folosind in acest scop gropi de var parasite, sau butoaie de lemn, cazi etc. Metoda de lucru implica executarea urmatoarelor operatiuni: umplerea cu apa a vasului respectiv (de preferat apa care sa nu contina clor) apoi adaugarea de excremente uscate de pasare, si introducerea unei cantitati mici de drojdie de bere (cca. 5-10 gr).
Apa se amesteca bine si se lasa sa stea linistita timp de doua saptamani. Dupa aceasta perioada se introduc in vasul respectiv dafnii colectate din balti. Dafniile consuma cu lacomie hrana oferita, care consta din infuzori, alge si bacterii ce s-au dezvoltat in perioada celor doua saptamani de zile.
In aceste conditii de hrana abundenta si la o temperatura cuprinsa intre 16-22 gr. C., dafniile incep sa se inmulteasca si in foarte scurt timp poate incepe recoltarea de hrana vie, atat de necesara pentru pestii nostri.
Pentru refacerea rezervelor de hrana din vasul de cultura se introduc din cand in cand in apa, spalatura de carne cu sange (cca. 1 litru) si doua linguri de lapte dulce.
In institutiile specializate pentru cresterea pestilor cu valoare economica, se fac culturi de dafnii in mod curent, unele dintre acestea obtinand chiar productii de cca. 75-150 gr. dafnii la m.c. apa, recoltate intr-o zi.
S-au experimentat de catre specialisti si alte metode de culturi de dafnii, folosint cinti medii diferite:
1. mediu natural (apa de helesteie sau balti)
2. apa cu ingrasaminte organice (balegar proaspat de cal - 1,5 kg/mc apa)
3. apa de balta cu ingrasaminte naturale (superfosfat 7 mg/l sau azotat de amoniu 13 mg/l)
4. apa de balta cu ingrasaminte organice si minerale in amestec
5. apa de balta cu drojdie furajera 2 gr/mc apa sau 20 mg/l.
Cele mai bune rezultate au fost obtinute in culturile pe mediu de drojdie furajera.
Alaturi de dafnii, apar uneori, in apa baltilor si alte crustacee inrudite cu ele, cum sunt: Bosmina logirostris, Chydorus sphaericus, care in stare adulta nu sunt consumate cu placere de pesti, datorita crustei lor prea dure.
Pentru hrana unor pesti cichlizi de talie mare, rapitori, acvaristii folosesc si rama obisnuita (Lumbricus terestris). Inainte de a se da ca hrana, ramele se vor tine cateva zile in borcane de sticla sau cutii de plastic, cu posibilitate de aerare prin niste perforatii bine facute in capac, timp in care animalele elimina prin excremente toate substantele nocive si toxice ingerate odata cu hrana din pamant. Pentru a se da ca hrana unor pesti mai mici, ramele pot fi taiate in bucati si apoi spalate.
La Acvariul din Constanta am realizat o cultura de rame, cu bune rezultate, reusind astfel sa asiguram hrana zilnica a unor specii de pesti carnivori, exotici sau autohtoni. Cresterea s-a facut in doua recipiente de ciment, care aveau dimensiunile: 1,5 m lungime, 0,60 latime si 0,60 inaltime, prevazute la partea inferioara cu doua orificii de scugere, astupate cu site metalice dese. In aceste recipiente am introdus pamant negru de cartita, iar la mijloc am asezat doua straturi de frunze uscate. In acest substrat am introdus cca. 100 de rame, de diverse marimi, si apoi am acoperit recipientul cu un strat de frunze uscate si un capac de lemn. Din cand in cand, cu ajutorul unei stropitori, udam pamantul, insa niciodata in exces. Dupa catva timp am constatat ca ramele au inceput sa se inmulteasca, iar frunzele uscate erau perforate si consumate in totalitatea lor. Ramele aveau in aceasta perioada o raspandire uniforma, in toata masa de pamant din recipient. Apoi am inceput sa dam resturi de hrana obtinute de la un restaurant din apropriere (legume fierte, sosuri, paine etc.). Hrana aceasta era asezata in mijlocul recipientului, foarte aproape de suprafata si acoperita cu frunze uscate. Am observat ca ramele s-au concentrat in aceasta zona, consumand cu placere hrana administrata de noi. Aceasta concentrare a ramelor spre suprafata in zona de hranire, a facilitat foarte mult prinderea lor. Aceasta hrana se improspata din 3 in 3 zile, avand grija ca de fiecare data, resturile de alimente neconsumate, sa fie inlaturate, iar locul bine curatat.
Se recomanda ca o astfel de crescatorie sa se faca intr-o incapere umeda si cu putina lumina. Ramele obtinute din crescatoria proprie, nu mai prezinta pericolul de toxicitate, ca cele recoltate din mediul natural si deci nu mai este necesara carantina lor.
Dupa cca. un an de ,,productie", recipientele erau curatate, pamantul inlocuit si cultura improspatata cu rame din natura.
Hrana vie Tubifex - Tubi, asa cum i se mai spune in lumea acvaristilor, este un vierme oligochet, ce nu depaseste 2-3 cm in lungime. Stiintific se numeste Tubifex rivulorum.
El se recolteaza de pe fundul baltilor, spaland printr-un ciur des, bucati de mal recoltat cu ajutorul unei lopeti sau dragi de mana. Viermele acesta de culoare rosie, constituie un aliment foarte hranitor pentru pestii din acvariu, in special pentru Cichlizi si Anabantidae. Este atat de preferat de catre pesti, incat atunci cand il au la dispozitie si in exces mananca pana mor. De fapt acesti viermi se distribuie pestilor cu grija, folosind in acest scop inelul sau sita cu perforatii, asezata la suprafata apei. Se pastreaza in vase de sticla sau ceramica, lasand sa treaca peste ei un curent slab dar continuu de apa de canal.
Foarte asemanator cu Tubifex este larva unei muste cunoscute sub numele de Chironomus, iar stiintific Chironomus thumi. Se poate recolta mai ales iarna si pe fundul baltilor namoloase, folosind aceleasi metode destinate anterior la specia Tubifex.
Hrana Chironomus este foarte buna pentru foarte multi pesti (in special cei adulti), cat si pentru cei pe care ii pregatim la reproducere. Se pastreaza in carpe ude, intr-un loc racoros, sau in vase de ceramica cu fundul plat, cu putina apa, insa schimbata zilnic. Animalele moarte vor fi aruncate deoarece intra descompunere foarte repede si creeaza un pericol de toxicitate.
Noi am recoltat cu succes larve de chironomide din lacul Terchighiol (din toamna pana in primavara) cu ajutorul unor dragi manuale. In lacul Techirghiol, larvele se gaseau concentrate in algele moarte, cazute pe fundul apei, iar separarea lor se facea la Acvariu, cu ajutorul unei site sub jet continuu de apa.
O alta hrana vie permanenta se mai poate asigura pentru pestii de acvariu, prin cresterea unor viermi oligocheti de culoare alba, cunoscuti sub denumirea stiintifica de Enchytraeus albidus si care masoara pana la 8-10 mm. In natura se gasesc sub frunzisul aflat in putrefactie. Pentru cultura ne vom procura de la alti acvaristi mai experimentati cateva exemplare. Cultura de enchytraee se face in ladite de lemn inchise cu capac, prin balama sau sertar, prevazute cu un orificiu de aerisire, acoperit cu o sita deasa. Dimensiunile cutiei sunt de 50 cm. lungime, 30 latime cm. si 10 cm. inaltime. Acestea se umplu pana la jumatate cu praf de turba, peste care se asterne un strat de pamant de padure, amestecat cu pamant de cartita. Viermii se aseaza la suprafata pamantului, intr-o mica denivelare rotunda, unde de fapt li se administreaza si hrana. Hrana enchytreelor consta din fulgi de ovaz, legume fierte (morcovi, cartof, varza) sau unele resturi de paste fainoase ramase de la supa. Laditele pregatite se aseaza intr-un dulap cu rafturi special construite care se depoziteaza intr-o camera cu putina lumina, la o temperatura de 18-20 gr. C si intr-un mediu cu o umiditate de cca. 30%. Dupa cca. doua-trei saptamani, putem incepe recoltarea de viermi din ladite, deoarece acestia se inmultesc foarte repede. Recoltarea se face folosind o sursa de lumina si caldura puternica, ce determina viermii sa se refugieze spre fundul cutiei, de unde ii colectam mai usor cu ajutorul unei pensete.
Unii specialisti piscicultori recomanda alte metode si medii nutritive pentru cultura enchitreelor, cum sunt:
Pamantul din cutiile de cultura (pamant de cartita) sa fie amestecat cu o mica cantitate de nisip si balegar, pentru imbunatatirea structurii. Hrana li se distribuie in mici santulete facute in cutiile de cultura si care se acopera apoi cu pamant.
Hrana consta din:
50% faina de orz
10% malai
10% spartura de diferite cereale
10% srot de floarea soarelui
10% srot de in
5% faina de peste
2,5% faina de carne
2,5% faina de oase
Amestecul se inmoaie in apa cu cateva ore inainte de distribuire. Hrana se da la 5-6 zile.
Enchytreele constituind o hrana bogata in vitamine se pot distribui la toti pestii. Ratiile vor fi insa acordate cu grija, deoarece prin consumul excesiv pestii se ingrasa prea mult.
Mai multe ladite preparate pentru cultura 3nchytrelor pot asigura o hrana buna si permanenta pentru toti pestii, lasand totodata posibilitatea de refacere, intr-o perioada de timp mai mare, a culturilor folosite.
Pe langa aceste feluri de hrana se mai pot administra pestilor si alte "sortimente", cum sunt: omizi neparoase, omizi de fructe, frunze de salata verde vestejite, spanac (usor oparit), fulgi de ovaz opariti sau chiar cruzi. In cazul folosirii ca hrana a fulgilor de ovaz neopariti, se va avea grija ca, inainte, acestia sa se spele bine cu apa, pentru indepartarea stratului de faina care ii acopera, deoarece introducerea ca atare in bazin, provoaca tulburarea apei.
Hrana uscata - In lipsa de hrana vie, foarme multi acvaristi folosesc pentru hrana pestilor dafnii uscate. Bineinteles ca o astfel de hrana este incomparabil mai slaba din punct de vedere nutritiv, decat o hrana vie, (indiferent de sortiment), insa se cunosc foarte multe cazuri, cand aceasta hrana constituie singura posibilitate de hranire a pestilor. Animalele supuse la un astfel de regim alimentar, unilateral, nu mor prin inanitie, insa in marea lor majoritate prezinta un procent de mortalitate.
Lipsa de vitamine slabeste organismul si ii face mai putin rezistent in fata diferitilor agenti patogeni; de reproducere si de reusita ei (exceptand viviparii) nu poate fi vorba. De aceea in unele tari s-a creat o adevarata industrie a "fabricarii" de hrana artificiala pentru pesti.
Indiferent de hrana pe care o folosim, in nutritia pestilor este bine sa retinem cateva reguli, de respectarea carora depinde in mare masura sanatatea animalelor captive.
a. In natura animalul cauta si consuma hrana, dupa bunul lui plac, pe cata vreme in acvariu, deseori dupa bunul plac al acvaristului. De aceea, se impune ca pestii sa fie hraniti conform necesitatilor lor vitale si nu in mod arbitrar si empiric.
b. Sa nu se faca risipa de hrana. Resturile de hrana neconsumata viciaza apa prin procesele de descompunere pe care le declanseaza cu consum mare de oxigen. Pe langa acestea se cunoaste si faptul ca mai multi pesti mor de ingrasare excesiva, decat de lipsa de mancare.
c. Hrana sa se administreze de mai multe ori pe zi. (preferabil de trei ori), stabilindu-se relatii normale.
d. Folosirea hranei - cantitativ si calitativ - sa se faca in functie de cerintele reale si dimensiunile speciei de peste: sa nu se dea ca hrana ciclopi la speciile de chichlizi mari, sau dafnii la puietul de characidae.
e. Ori de cate ori distribuim hrana pestilor, sa observam cu atentie si felul cum acestia o consuma. Refuzul de hrana poate sa insemne si inceputul unei boli.
f. Hrana acordata pestilor sa fie variata (diferite sortimente), inlaturandu-se astfel pericolul de avitaminoza. O hrana variata si consistenta, asigura sanatatea si reproducerea pestilor.
Este bine sa avem pentru fiecare acvariu mincioage separate, deoarece folosirea unui singur minciog la mai multe acvarii, contribuie in mod sigur la transmiterea unor boli sau agenti patogeni.
Oaspeti nepoftiti, in acvariu
Dintre oaspetii nepoftiti ai acvariilor, mentionam pe cativa mai comuni si in acelasi timp mai daunatoru:
-Hydra, este un polip de apa dulce, care odata patruns in acvariu, se inmulteste cu multa repeziciune (prin inmugurire), invadand peretii, fundul, plantele si decorurile subacvatice.
Hydrele mai des intalnite, sunt: Hydra verde (Chlorohidra viridissima) si Hydra mare, galbena-cenusie (Hydra vulgaris attenuata).
Combaterea hidrei se face foarte greu si pana in prezent se conosc cateva metode. Cea mai sigura este vidarea totala a bazinului si curatarea cu atentie si rabdare a tuturor elementelor acvaristice infestate de catre acest polip. O alta metoda consta in introducerea in bazin a unei substante chimice (nitrat de amoniu) cca. 1 gram la 10 litri apa. In acest caz, se recomanda sa crestem temperatura apei cu inca 5 grade C, fata de cea existenta. Tratamentul se face dupa scoaterea pestilor din bazin, plantele neavand de suferit nici un fel de influenta negativa din cauza nitratului de amoniu. Daca se constata ca hidrele nu au murit in totalitate, se repeta tratamentul dupa trei zile. O alta metoda consta in introducerea in bazin a 2 placi de cupru, cu dimensiunea de 10X10 cm, amplasate fata in fata la cele doua capete ale acvariului. Dupa cca. 12-24 ore vom observa cum hidrele se strang si incep sa moara. Si in acest caz plantele pot ramane in bazin, dar pestii vor fi evacuati.
Mai sigura este combaterea hidrelor cu sulfat de cupru in concentratie de 0,03-0,04 gr./100 litri apa. Bineinteles, pestii for fi deasemenea scosi din bazin, iar plantele pot ramane pe loc. Daca hidrele nu mor in totalitate, se repeta operatiunea dupa trei zile. Dupa terminarea tratamentului, apa se inlocuieste integral.
Hidrele mai pot fi distruse si cu ajutorul unor pesti din familia Anabantidae, ca: Trichogaster trichopterus, Macropodus opercularis, care flamanziti si introdusi in astfel de bazine, se hranesc cu hidre.
Planariile sunt viermi plati, de talie mica, reprezentati prin o multime de specii, in apele noastre. Ele se introduc in acvariu sub forma de coconi sau fixati pe alte animale. Duc o viata nocturna. Corpul lor este acoperit cu cili vibratili, pe care ii folosesc la miscarea in apa.
Oficiul bucal al animalului se afla situat pe fata inferioara si poate fi proiectat in afara corpului, atunci cand ataca animalele. Animalul vanat, este stropit cu un suc gastric si astfel mistuit este introdus in corp. Se hraneste cu dafnii, ciclopi, animale moarte si chiar puiet de pesti. Inmultirea se face prin oua (coconi). Animalul taiat in doua are posibilitatea de refacere (un cap rupt poate regenera un corp intreg). SUnt animale foarte rezistente si, din cauza aceasta combaterea lor se face foarte greu. Günther Sterba autor a mai multor volume de acvaristica, recomanda o metoda foarte originala pentru combaterea planariilor:
Se confectioneaza din tifon un saculet, in care se introduce carne de vita, tocata. Saculetul se atarna printre plante, in aproprierea fundului acvariului. Planariile sunt atrase de mirosul de carne, si se aseaza pe aceste saculete. Dupa cateva ore, sub saculet, se introduce cu atentie un vas cu apa (o cana), care se scoate apoi usor din bazin, impreuna cu saculetul. Pentru distrugerea planariilor, se pune cana cu punga capcana, la fiert. Momeala capcana trebuie repetata cateva zile la rand. Planariile mai pot fi distruse introducand in bazin cateva exemplare de pesti macropozi, flamanzi. Se mai foloseste uneori si metoda chimica cu nitrat de amoniu, in concentratie de 0,6-0,8 gr. la 100 litri apa. ( se dizolva mai intai cristalele in putina apa si apoi se introduc in bazin)."
Cresterea pestilor de acvariu
Ing. Marcel Stanciu
Modificat de dori (acum 15 ani)
|
|
am prins si eu lini acolo,dar numai de aia mici,nu mai vazusem lini de ceva timp...Unde o fi parintii lor?
. Era sa uit.. avea si denumirile latine dar, cred ca le stii.
